Cum arată răspunsul de urgență al României la criza din Ucraina

Ce s-a întâmplat la nivelul Departamentului pentru Situații de Urgență (DSU) în acest caz este că au dat drumul de la început la o platformă de răspuns care să ia în calcul toate elementele specifice acestei situații. Există un Centru Național de Coordonare și Management al Intervenției, centre județene care au fost activate și care până în acest moment sunt active 24 de ore din 24, puncte operative avansate la nivelul granițelor cu Ucraina și Republica Moldova, precum și platforme de lucru interinstituțional, interdisciplinar, precum și de comunicare, ce au pornit de la început și au crescut foarte mult până în acest moment și au ajuns la aproximativ 600 de persoane din cadrul instituțiilor, organizațiilor, precum și o echipă de facilitare. Există de asemenea diverse resurse active pe punctele de graniță din interiorul țării, precum și sute de organizații non-guvernamentale, agenții ONU, organizații internaționale, autorități locale și centrale implicate în acest răspuns. 

“Dacă ne uităm în spate, vedem că foarte multe dintre acestea nu aveau experiență de lucru de genul acesta sau care atunci învățau să lucreze în astfel de situații și a fost astfel o curbă de învățare”

Cum poate ajuta tehnologia?

“Un element central a fost folosirea unor mecanisme de lucru integrat, coordonat, în care comunicarea și modalitatea în care poți să fii transparent să primeze.”

Mihai Lupu spune ca la început au pornit cu un grup de discuție pe o platformă existentă unde au fost adăugate organizațiile despre care știau că sunt active, fie pentru că discutaseră în întâlnirea inițială de strategie și cu care existau deja protocoale de colaborare, dar și organizații despre care primiseră răspuns că erau deja pe teren și oferă sprijin și diverse resurse.

“Pentru noi a fost important de la bun început ca informația să vină de la sursă, de la oamenii de pe teren, de la oamenii care sunt mandatați să ia decizii și așa mai departe.”

De aici, spune Mihai, a venit și nevoia utilizării unui alt instrument, prin care să se poată merge mai granular, să se discute pe diverse tipuri de subiecte și comunicarea să meargă pe zone nișate, pe diverse tipuri de servicii. 

Dificultatea unui astfel de demers, punctează Mihai Lupu, este că sunt foarte multe soluții existente, iar organizațiile pe care încerci să le aduci să lucreze împreună utilizează, la rândul lor, instrumente diferite. Pe lângă asta, lipsa de încredere care se întâmplă de multe ori în interiorul aceluiași sistem, dar și între diverse tipuri de sisteme.

“Ce am încercat e să creăm un spațiu unde se pun informații și se pot schimba informații, pe de altă parte să avem întotdeauna un canal de comunicare directă, în care săptămânal, de la începutul lunii martie și până acum ne-am întâlnit.”