Ana și Alin - E mai ușor când pleci împreună. Dar și mai frumos când te întorci

Aventura în Franța a Anei și a lui Alin începe în 2009, ca multe alte povești ale diasporei românești: au plecat din Cluj în timpul facultății cu o bursă Erasmus, din dorința de a vedea mai mult din lume. Au plecat împreună către Amiens, în nordul Franței, cu emoții dar și cu curiozitatea de a explora un oraș nou.

”Mi se pare că s-a întâmplat acum foarte mult timp, îmi amintesc cu emoție. Prima dată când am plecat a fost cu Erasmus, ca probabil mulți din cei care sunt astăzi încă în străinătate. Am plecat pentru lucrarea de diplomă, cu scopul inițial de a descoperi cultura și mentalitatea din Franța, nu m-am gândit nici o secundă că o să rămân acolo definitiv”, ne spune Alin.

Primul contact cu noua țară și sistemul de învățământ de acolo i-a marcat. Era diferit. Ana și Alin erau studenți la o facultate tehnică iar diferențele în metodele de studiu au fost frapante la început: ”la o lucrare de laborator la noi în țară, un coleg făcea montajul în timp ce restul se uitau, laboratorul nefiind echipat pentru a oferi acces la lucrarea practică tuturor studenților din semigrupă, 12-14 la număr. În Franța, aveau aparatura disponibilă pentru grupe de câte 2-3 studenți”, ne povestesc amândoi amuzați.

Faptul că Alin juca baschet în Cluj l-a ajutat și la integrarea în Franța. A fost rapid descoperit de echipa de la Școala de Ingineri din Amiens și a început să joace în competițiile cu celelalte universități: ”Din prima zi m-au întrebat dacă joc baschet, am mers împreună la un magazin de articole sportive și mi-am luat echipament. Fiind colegi cu majoritatea și la școală, am rămas prieteni până în ziua de azi”, spune Alin. Ana ne mărturisește că plecarea nu a fost așa de dificilă, fiindcă erau împreună și nici nu se gândeau că vor sta plecați foarte mult timp, însă a simțit că pentru părinți a fost mai dificil.

Parcursul academic a fost cel care i-a motivat atât pe Ana cât și pe Alin să rămână în Franța. Pentru Ana s-a ivit oportunitatea de a face un doctorat în Inginerie Electrică. Diferența esențială față de doctoratele făcute în România a fost accesul și implicarea mediului privat în cercetare, după cum descrie Ana: ”Mi s-a părut interesantă ideea realizării unei teze de doctorat în Franța, dat fiind faptul că aceasta se dezvoltă în colaborare cu mediul industrial. Astfel de colaborări nu existau la momentul respectiv în România. Am avut oportunitatea de a merge în compania respectivă, de a discuta și de a le cunoaște exact nevoile de dezvoltare. Subiectul tezei era un subiect aplicat, studiul contribuind la optimizarea unui produs industrial”.

Ana a continuat să lucreze în mediul academic o perioadă, dar s-a îndreptat ulterior spre mediul industrial, lucru care i-a permis să își pună în valoare competențele acumulate.

Povestea lui Alin e oarecum similară: după ce a aplicat pentru o bursă la un masterat în Africa de Sud, unde răspunsul a venit însă prea târziu, s-a îndreptat către un master la o școală de ingineri din Franța, cu o bursă primită de la guvernul francez, care ”a răspuns la timp”, spune Alin râzând. Și-a început cariera la un centru de transfer de tehnologie, o instituție de cercetare ce funcționează prin parteneriat public-privat, unde companiile mici și mijlocii vin să-și dezvolte anumite produse. Experiența aceasta i-a permis să aibă contact și cu mediul privat, o experiență inedită de colaborare între mediul academic și mediul privat care nu era disponibilă în România atunci. Apoi și-a continuat cariera cu un doctorat în Inginerie Electrică și a activat ca și cadru universitar.

Cum e mediul academic din Franța comparativ cu cel de la noi? Ne spune Alin: ”Comparativ cu Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, modul de organizare și mentalitatea sunt relativ similare. Diferența intervine pe partea de finanțare si aplicabilitate a temei de cercetare. De-a lungul perioadei petrecute în Franța, am ținut legătura cu Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca și am observat o evoluție importantă în această direcție. În Cluj sunt și multe companii în domeniul ingineriei și în IT, astfel că universitatea a crescut și cu ajutorul mediului privat în ultimii ani.”

Întoarcerea

Au stat în Franța 9 ani. Deși veneau relativ des în România în toată perioada asta, de 3-4 ori pe an, cele 2 fetițe ale lor s-au născut în Franța. Dorul cel mare era cel de familie, deși ne-au spus amândoi râzând că nici dorul de mici și sarmale nu era de ignorat.

Ce i-a determinat însă să se întoarcă? E o întrebare pe care au primit-o foarte des la început, de la prieteni surprinși că renunță la ceea ce din afară e considerată o viață idilică în Vest. În cuvintele lor: ”este complicat de zis, dacă ne întreba cineva acum câțiva ani am fi zis 90% că nu ne mai întoarcem. Eram sceptici, întrebarea era "ce putem să facem în România, având în vedere parcursul nostru profesional versus oferta pieței" și nu găseam un răspuns. S-a întâmplat acel 10% însă. Neprevăzutul. Noi ținând legătura cu Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, am aflat că Centrul de Inginerie Bosch are nevoie de roluri care se pliază pe formarea noastră”.

Deși schimbarea profesională a fost declanșatorul mutării, au fost și argumente de natură personală care au cântărit la fel de greu. Lipsa ajutorului familiei în creșterea celor două fete a contat mult: ”a fost mai greu la cea de-a doua fetiță. Concediile de maternitate în Franța sunt de 3 luni, în timp ce în România de 2 ani.

A contat mult și faptul că Victoria, fata cea mare, ajunsese la vârsta pentru grădiniță. Și-au dorit ca fetele lor să fie educate în România: ”Grădinița a fost un punct de cotitură, ne-am gândit că dacă începe acolo un ciclu educațional, mai târziu va fi mai dificil să ne mutăm”, mai adaugă Alin.

S-au întors în Cluj la sfârșitul lui august 2018, când Carla, fata cea mică, avea doar câteva luni. Mutarea a fost dificilă: se adună multe lucruri în 9 ani de viață. Cea mai mare dificultate inițială a fost legată de a găsi o creșă pentru Carla. Având în vedere concediul de maternitate de 2 ani din România, nu există o infrastructură care să se adreseze copiilor sub 2 ani. Au reușit să se descurce până la urmă, cu ajutorul familiei. În același timp, Victoria a început să meargă la grădiniță în septembrie, iar Alin a început noul job de la Centrul de Inginerie Bosch.

Jobul și mediul de lucru i-au plăcut lui Alin încă de la început: ”Am început pe rolul de Model Based Software Developer, care constă în dezvoltarea de modele fizice pentru unități de control pe partea de powertrain a vehiculelor electrice. În scurt timp am evoluat la un rol de coordonare a activităților din Centrul de Inginerie Bosch în proiectul în care activez. Mă motivează zilnic echipa și tehnologia cu care lucrăm. Mediul de lucru este unul internațional, interacționăm cu echipe din diferite țări din Europa și Asia.”

Ana a început să lucreze la Centrul de Inginerie Bosch la scurt timp după întoarcerea în țară, ca și Hardware Project Engineer în domeniul automotive. Despre job ne spune: ”am oportunitatea să discut zilnic cu colegi din Europa, dar și acces direct la clientul pentru care dezvoltăm produsul, iar subiectul pe care lucrez e interesant și dinamic: coordonez activitățile hardware pe dezvoltarea propriu-zisă a unui produs, de la analiza cerințelor clientului la design-ul produsului și în final producția în serie.”

Având amândoi la baza mediul academic, au fost plăcut surpriși să descopere faptul că Centrul de Inginerie Bosch susține 3 programe de masterat, un program de burse pentru cei mai buni studenți și cursuri specializate la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, sprijinite de companie. Pe această direcție este și Bosch Future Mobility Challenge, un concurs tehnic pentru studenți. Edițiile au loc anual cu participanți din mai multe țări europene, de la Malta la Estonia, și au ca partener internațional cea mai mare asociație de ingineri din lume, ICCP-IEEE, printre altele.

În ceea ce privește mediul de lucru, Ana observă anumite diferențe în felul de a fi al colegilor: „Atitudinea față de colaborare diferă, românii sunt mai curioși si mai implicați când vine vorba de dezvoltarea profesională, iar dacă le ceri ajutorul, nu ezită în a-l oferi. În România, colegii de birou sunt și prieteni în afara jobului.”

Ana și Alin au adus cu ei toată experiența acumulată în decursul anilor și asta aduce o notă de diversitate în grupurile în care activează. Nu regretă nicio clipă întoarcerea. Au ocazia să își vadă fetele crescând alături de familie și în același timp se bucură de satisfacție profesională la Centrul de Inginerie Bosch.

Vrei să afli mai multe despre Centrul de Inginerie Bosch și să aplici la un job??Click aici.