Horia a trăit visul american dar s-a întors în România

Mai întâi, să vorbim despre anul 2006, când Horia a terminat facultatea la Politehnica din București. Pe vremea aceea, se făceau 5 ani de facultate tehnică, internship-urile în străinătate erau rare iar România nici nu intrase în UE. Mobilitatea internațională era mai scăzută și plecatul din țară încă nu era pe radarul majorității românilor. Horia era printre ei:

”Lucram din anul 3 și nu mă gândeam neapărat să plec. Am stat într-o zi să mă gândesc ce să fac mai departe, dacă să rămân unde sunt sau să aplic la altceva. Am auzit că vine Microsoft să intervieveze pentru joburi, așa că m-am dus și eu. Erau mai rare internship-urile pe atunci. Au fost mai multe interviuri la fața locului, apoi am primit oferta. Eu sunt din București, facultatea am făcut-o tot în București, m-am gândit că ar fi interesant să plec o perioadă. Planul nu era să rămân, dar am ajuns să petrec aproape 5 ani afară, din 2007 până în 2011.”

A fost printre puținii aleși pentru un job foarte dorit, însă a stat pe gânduri mai multă vreme înainte să plece. După consultări cu familia, a decis că e oportunitate bună și că va pleca pentru 4 ani. De ce 4 ani? I s-a părut o perioadă bună de timp pentru a aloca acestei noi experiențe. Nici oferta financiară nu era de ignorat, era ”mult mai bună decât ce puteam obține aici la momentul respectiv”.

Nu s-a calificat la timp pentru viza de muncă, se epuizaseră locurile pentru anul 2006. O problemă comună a acelor ani. A reușit să plece însă cu o viză de training. După 6 luni petrecute în Redmond, la sediul central al companiei, putea teoretic să primească viza de lucru. Întâmplarea a făcut însă ca numărul de aplicanți din acel an să fie foarte mare: ”au fost 135.000 de aplicanți pe 65.000 locuri așa că autoritățile au tras la sorți. N-am primit-o nici atunci.”, spune Horia.

Un an în Canada

Așa a ajuns în Canada, să lucreze la centrul nou înființat de acolo (tot pentru echipa de la biroul central însă). Au plecat mai mulți în Canada, în speță cei din străinătate care nu obținuseră vizele de muncă încă. Aici începe pentru Horia perioada mai interesantă a experienței nord-americane, după un început mai lent în Redmond. Plictiseala inițială a fost în mod neintenționat autoimpusă: ”Puneau la dispoziție cazare pentru primele luni și m-au întrebat dacă vreau să locuiesc mai aproape sau mai departe de muncă. Nu știam ce să aleg, am ales mai aproape de muncă și așa am ajuns în Redmond, la o jumătate de oră de Seattle. Redmond e mai mult ca un sat, unde nu se întâmplă mare lucru. După 6 luni de locuit acolo, pățit fiind, când m-am mutat în Canada am ales sa stau în Vancouver, în centru.”, ne spune zâmbind.

Experiența din Canada s-a dovedit mult mai dinamică, în primul rând prin avantajul de a locui într-o metropolă, apoi și prin natura mediului format la birou: ”A fost o perioadă în care se roteau angajații constant. Era un mediu plăcut, în care cu toții făceam lucruri împreună și în afara programului de lucru. Am început să joc fotbal cu colegii, am cunoscut și câțiva români, pe lângă alte naționalități din toată lumea.”, spune Horia. ”În Canada am reușit cu adevărat să mă simt parte din comunitate. Erau oameni de toate vârstele atunci când lucram in Redmond, dar în Canada era fix ca-n facultate, erau mai mult oameni de vârsta mea. Am păstrat legătura și când ne-am întors în State.”.

Viața în SUA

După un an petrecut la sediul din Vancouver, a primit în sfârșit și viza de muncă americană și s-a putut muta în SUA, de data asta în Seattle. Lucra tot pentru biroul central din Redmond. Experiența de aici a fost de asemenea inedită, deși orașul se simțea altfel: ”În Seattle mi s-a părut diferit fata de Vancouver, care părea mai tineresc, mai viu, pe când Seattle părea mai întunecat și rece. Eu n-am avut probleme de adaptare însă mi-a plăcut mai mult în Vancouver, deși Seattle îmi pare că are mai multă personalitate.”

Horia a profitat din plin de această perioadă pentru a călători prin State și a simți pe pielea lui cum e viața americană, cel puțin cea a marilor orașe: ”Am fost pe toată coasta de Vest și în multe din marile orașe”, ne spune el, ”însă în orașele mari, simțeai o atmosferă mai rece. Americanii zâmbesc mai mult față de noi, însă există o distanță pe care o păstrează.”. I s-a părut diferită experiența și din punct de vedere al siguranței, cel puțin în anumite zone în care a ajuns întâmplător: ”La un moment dat ne plimbam prin Manhattan și am ajuns într-o zonă rău famată brusc, fără nicio tranziție clară de la o zonă care părea bună. Mi s-a părut foarte diferit față de România, unde nu am simțit niciodată vreun pericol pe stradă.”

Viața de zi cu zi la birou avea însă multe aspecte plăcute, pline de experiențe noi. A reușit să se adapteze rapid mediului, nu a remarcat neapărat multe diferențe culturale: ”Am cunoscut oameni de peste tot și-am comunicat bine. Unele naționalități stăteau mai mult între ei dar eu eram mai deschis să cunosc oameni noi. Am observat că anumite tipologii erau similare, dincolo de naționalitate, și era foarte interesant să vorbești cu oameni din Arabia Saudită de exemplu, care-ți povesteau chestii neobișnuite de la ei de acasă.”

Din punct de vedere profesional, Horia consideră că a avut multe de învățat. A avut și ocazia să își aleagă echipa din care să facă parte și a mers pe o continuitate a ceea ce i-a plăcut să facă în facultate, și anume zona de sisteme de operare și security. A vrut însă să trăiască din plin și pe plan personal, având în minte întoarcerea acasă: ”Am încercat să păstrez un echilibru, știind că mă întorc in 4 ani; așa că am încercat să profit și de viața personală, nu doar de muncă.”

În toata perioada petrecută acolo, a păstrat legături strânse cu România: ”Nu-mi dau seama exact insa veneam des, cam de 2 ori pe an. Jumatate din concediu era in Romania. Venind la intervale scurte, tot simteam ca vad o schimbare. Parea mai bine de fiecare data. Plus ca vii, te vezi cu prietenii pe care-i mai ai in tara, erau perioade aglomerate. Imi placea de fiecare data cand veneam. ”

Întoarcerea în România

Se făcuseră deja 4 ani de când plecase, așa că a hotărât să se țină de planul inițial. În 2011 a început să își caute un job în țară, pentru a face întoarcerea mai simplă: ”Voiam să mă întorc direct cu un job, să mă întorc la sigur. Am avut câteva discuții începând din vară, după care prin toamna am vorbit cu Bitdefender și mi-a plăcut ce au propus. Am zis că am nevoie de 2 luni să mă întorc, și așa am bătut palma”.

Întoarcerea a fost ușoară. Erau lucruri care se schimbaseră însă impresia pe care a avut-o e că s-au schimbat în mai bine. Din punct de vedere profesional, au existat diferențe însă nu le poate compara în mod direct:

”Diferențele nu erau cauzate de faptul că Bitdefender era o companie românească, ci că făceau lucrurile diferit. La Bitdefender a fost similar cu experiența mea din Canada: erau mulți tineri, era dinamic. Acum făceam mai multe însă și aveam responsabilități mai mari. În Redmond, unde am lucrat la Windows 7 și 8, dura cel puțin 3 ani până scoteam ceva pe piață, pe cand la Bitdefender se întâmpla mult mai rapid. La Bitdefender îmi și plăceau mai mult proiectele, pentru că e mai multă libertate.”.

Horia ne-a vorbit și despre sentimentul de realizare pe care îl ai când ai ocazia faci un proiect cap-coadă, când îl duci din stadiul de plan în stadiul final, și te lovești de problemele din piață. Fiind în zona de securitate, are o satisfacție și mai mare când aude de câte un atac cibernetic pe care știe că au reușit să-l oprească cu produse la care a lucrat și el.

Întoarcerea acasă a fost de bun augur. Viața în România îi priește și obține încă satisfacții constante la job, chiar și după aproape 10 ani. La întrebarea dacă se mai gândește să plece, răspunde hotărât: ”Am vrut experiența aia atunci, a ieșit foarte bine, și cred ca mi-am satisfăcut curiozitatea. Nu mă mai gândesc să plec.”

Vrei să afli mai multe despre Bitdefender și să aplici la un job? Click aici.