Tiberiu e un român din Aiud cu mare drag de locurile natale

Primul contact cu lumea ”de afară” a fost în Work & Travel în SUA, între anul 2 și anul 3 de facultate. A lucrat timp de 4 luni în Delaware, unde nu s-a ferit de muncă: avea și 3 joburi în același timp, pentru o perioadă. A locuit la o familie de americani, împreună cu alți români cu care a legat prietenii pe viață. Un singur regret: că nu a reușit să parcurgă America de la Est la Vest, ca protagoniștii din cărțile autorilor săi preferați de pe vremea aia, precum Bukowski, Fitzgerald sau Kerouac.

S-a întors în România fără alte gânduri de plecare. Descrie întoarcerea ca pe un șoc cultural: ”După ce am petrecut o vară într-o țară cu oameni zâmbitori care se salută pe stradă, case fără garduri și borduri inexistente, m-am întors într-un Cluj în care încă atârnau cablurile pe stâlpi și totul mi se părea gri. Mi-a luat o lună să îmi reintru în ritm.”

Dar nici 5 luni mai târziu a plecat din nou, de data asta prin Erasmus+, pentru a studia un semestru la Pilsen, în Cehia. Tiberiu s-a bucurat din plin de experiența de acolo, care i-a deschis ochii către coeziunea europeană:

?”Aici am învățat să apreciez cu adevărat Uniunea Europeană, deoarece datorită ei aveam o bursă și puteam să cutreier liber prin Europa. Am savurat cat mai mult din cultura cehă, de la peripețiile soldatului Svejk, la principiile lui Havel. Am stat 5 luni în Cehia, unde am format legături strânse cu oameni din mai multe țări. Am realizat că oamenii civilizați te tratează cum îi tratezi și tu, nu am simțit vreo discriminare între vestici și estici. Mi se pare că despre asta e UE, despre oportunitatea de a cunoaște și îmbrățișa alte culturi, de a vizita și învăța unii de la alții. Cred că Uniunea Europeană este unul dintre cele mai de succes proiecte din istoria lumii.”

După Erasmus, Tiberiu și-a dorit să vadă mai mult din Europa, mereu însă cu gândul la România și Aiud. A plecat la un program de master pe securitate internațională în Odense, în Danemarca. Se gândea la vremea respectivă că ar vrea să lucreze pentru instituții mari, precum Ministerul Afacerilor Externe al României sau pentru organizații internaționale, cum ar fi Organizația Națiunilor Unite. ”Concepția mea era că dacă vrei să produci o schimbare trebuie să o faci de sus în jos. Între timp însă, această concepție s-a inversat efectiv în mintea mea”, ne spune Tiberiu.

”Au fost însă 2 din cei mai frumoși ani din viața mea”, mai spune el, deși ne menționează că avea de citit și 100 de pagini săptămânal, la fiecare curs în parte. Danemarca i-a devenit ca o a doua casă, ”o casă frumoasă, care m-a primit cu brațele deschise”, adaugă zâmbind. Iar de danezi, numai de bine: ”Nu sunt danezii așa reci cum crede lumea, sunt civilizați si deschiși”. Chiar și acum, Tiberiu folosește Odense ca un reper pentru cum consideră că ar trebui să arate un oraș din România: cu spații verzi, transport public și servicii de calitate.

”Atunci am realizat că schimbarea se face de jos în sus și vine de la fiecare om. Dacă fiecare comunitate este condusă de profesioniști, atunci vom avea o țară plină de comunități prospere. Acesta este unul dintre lucrurile care m-a învățat Danemarca.”

Viața în Danemarca avea și părțile ei dificile pentru Tiberiu, mai ales deoarece avea 2 joburi în același timp pentru a se putea întreține: livra ziare în nopțile de weekend, când străbătea și câte 8 kilometri cu bicicleta, doar pentru a ajunge la jobul care începea seara la 23:00. Fie ploaie, fie ninsoarea, livrările trebuiau să se întâmple. Cel de-al doilea job era însă mai plăcut și mai ferit de intemperii: lucra ca barman în campusul facultății, ”unul din cele mai plăcute și ușoare joburi”, ne mai spune el. În timpul ăsta primea și o bursă de la guvernul danez, astfel că își putea asigura un trai decent. Opțiunile de a începe în instituțiile daneze fără a cunoaște limba s-au dovedit limitate însă.

După Danemarca, Tiberiu a ajuns în Bruxelles, Belgia, pentru un internship la Reprezentanța Permanentă a României pe lângă Uniunea Europeană; credea că în sfârșit și-a găsit locul în care ar vrea să rămână. Avea 23 de ani.

Întoarcerea

Tiberiu s-a întors în România după ce și-a susținut dizertația. Ceva, pe parcursul internship-ului, s-a schimbat în mintea lui. S-a întors cu gândul să se implice în viața comunității care l-a trimis în lume, la Aiud.

A aplicat direct la un job la primăria din Aiud. Primarul, impresionat de CV-ul lui divers și internațional, l-a numit consilierul său pe educație și cultură deoarece a simțit că poate veni cu ceva nou în administrație. Tiberiu are și un citat preferat al unui politician român: ”Fă-ți treaba cât mai bine acolo unde ești, și astfel creezi valoare adăugată în jurul tău.”

Există o tendință clară spre metropolizare a marilor orașe, pe când micile orașe au enorm de oferit. Tiberiu se află acum în poziția neobișnuită pentru un tânăr în România, de a avea o șansă reală să lucreze la dezvoltarea unui oraș mic: ”Știu că e doar temporară poziția în care mă aflu dar e foarte important pentru mine să las generațiilor viitoare un oraș mai bun”, ne spune el.

Proiectul său preferat este Invest Aiud, pe care îl și conduce. E un proiect pus pe picioare de către tineri aiudeni implicați în viața orașului și a comunității locale, în colaborare cu administrația locală.

Tiberiu își dorește ca proiectul să ajute la aducere de investitori în oraș; ”În primăvara lui 2021 am pus la cale un plan pentru a atrage investitori în Aiud. Am creat un portofoliu al oportunităților care să ajungă în atenția cat mai multor investitori. Am luat date de la INS, centralizat terenuri, am filmat cu drona, am citit ghiduri și studii prin care am scos în evidență oportunitățile Aiudului”, ne spune el.

Invest Aiud

Digitalizarea este inevitabilă pentru toate orașele din România. În cazul Aiudului, administrația locală deja face primii pași mari: au obținut un proiect de finanțare europeană de digitalizare a direcției de asistență socială și a poliției locale, au lansat servicii electronice prin care cetățenii pot genera documente de la Primărie prin doar 2 click-uri, actualizează site-ul Primăriei pentru a îl face mai prietenos cu cetățenii.

Ne spune că interesul pentru Aiud este în creștere, mai ales prin prisma câtorva avantaje competitive: ieșirea la autostradă, disponibilitatea forței de muncă, 3 aeroporturi internaționale într-o rază de 100 de kilometri, precum și facilități fiscale pentru investitori. ”Continuăm să promovăm proiectul Invest in Aiud și credem că e o chestiune de timp până când tot mai mulți investitori se așează la Aiud.”

”Statul trebuie sa fie deschis către cooperare”, spune Tiberiu. În cazul lui, l-au ajutat și studiile pentru a putea să-și găsească locul în care poate contribui cel mai bine. Consideră însă ca schimbarea nu vine doar din partea Statului. Oamenii nu au în general o înțelegere bună a rolurilor diverselor instituții ale statului, astfel că pun pe seama Primăriei multe din problemele locale ce sunt responsabilitatea altor instituții. ”Îi înțeleg dar cred ca in continuare oamenii din plan privat pot sa genereze schimbare, mai ales in comunitati de dimensiuni reduse, cum e Aiud”, crede Tiberiu.

Profilul principal de investitori pe care îl caută sunt cei care pot să genereze locuri de muncă sustenabile. Recent, cei de la Deltamed, firmă românească (cel mai mare producător de ambulante din Europa de Centru-Est) au concesionat un teren de 13.000 mp și deschid un punct de lucru la Aiud. La un eveniment de angajare organizat de ei, au aplicat peste 300 de aiudeni pentru aproximativ 30 de locuri de muncă anunțate.

Despre implicare

Tiberiu crede cu tărie că poate atrage înapoi acasă și alți tineri plecați la facultate în Cluj sau în alte locuri: ”Sunt mulți tineri care pleacă în Cluj Napoca cu dorința de a se întoarce, iar foarte mulți sunt interesați de informatica. Știu mulți tineri care s-au întors din cauza pandemiei. Cred că au văzut că poți lucra de oriunde și așa mai bine trăiești într-un oraș care îți oferă facilități și cost de viață redus.”, mai spune el.